Hanuka durează opt zile. În fiecare zi, după apus, se aprinde câte o lumânare, cu aceste cuvinte șoptite: „În amintirea minunilor și a miracolelor, în amintirea izbânzii strămoșilor noștri dobândită prin Tine, în acele zile, în vremea aceea” (biruința poporului evreu, condus de Iuda Macabeul, împotriva armatelor lui Antioh Epifanes, regele greco-sirian).
Hanuchia (sfeșnicul special cu opt brațe) se așează în dreptul ferestrei, ca să se bucure de lumina lui și cei care nu au unde să înnopteze.
E o sărbătoare veselă, care adună familiile, un Crăciun al copiilor, care primesc, între alte daruri, titireze, faimoase ca moriștile de Purim.
Cu lumina acestei seri, care străbate până la mine prin ferestre, încerc să pătrund în fiecare an același pasaj din Cartea Splendorii, înainte de a visa visul în care suntem visați.
„Zilele sunt puține și creditorul e grăbit. Crainicul strigă în fiecare zi, iar secerătorii câmpului sunt puțini și cei care se află aproape de capătul viei nu așteaptă”.